Mucoasa nazala este strabatuta de o retea bogata de vase sanguine care pot fi fragilizate sau afectate de diverse conditii locale sau de boli care intereseaza intregul organism.
Conditiile locale cele mai frecvente sunt traumatismele minore (curatarea intempestiva a nasului), traumatisme prin lovire, traumatisme chirurgicale, inflamatii si infectii ale mucosei nazale, malformatii vasculare si tumorale.
Dintre cauzele care tin de organism medicul trebuie sa investigheze deficite de coagulare, boli vasculare si cardiovasculare (hipertensiune arteriala), diabetul zaharat, boli hepatice, boli renale, boli ereditare (telangiectazia hemoragica ereditara), tratament anticoagulant.
Sexul masculin este mai afectat pana la varsta de de 50 de ani pentru ca dupa acesta varsta sa nu mai fie diferente intre sexe.
Copiii si in special baietii pot prezenta intre 3-8 ani episoade frecvente de hemoragii nazale minore care dispar spontan fara a se cunoasete cauza exacta a lor.
In functie de severitatea hemoragiei pacientul se poate prezenta cu obstructie nazala data de cheaguri sau secretii sanguine in cavitatea bucala prin scurgeri posterioare ale sangelui sau cu hemoragie activa exteriorizate la nivelul narilor.
De multe ori cand sangerarea nu este evidenta poate sa apara greata si varsaturi prin ingestia sangelui ajuns in cavitatea bucala si apoi in stomac.
Sangerari severe pot duce la hipotensiune, episoade de lesin sau chiar la deces.
Investigarea sangerarilor nazale presupune initial inspectia cavitatilor nazale si cavitatii orale urmate de endoscopia nazala care este efectuata in cabinetele de ORL.
Testele sanguine care investigheaza coagularea dar si deficitele de functionare ale intregului organism completeaza informatiile. De rutina se investigheaza tensiunea arteriala si atunci cand se banuiesc procese inflamatorii, infectioase sau tumorale este necesar realizarea investigatiilor imagistice CT scan/RMN/AngioRMN.
Tratamentul sangerarilor nazale este apreciat in functie de severitatea hemoragiei.
Hemoragii minore necesita pensarea intre degete a nasului, timp de 10 minute – pacientul stand in pozitie sezanda cu capul aplecat inainte, aceasta pozitie impiedicand ingestia de sange.
Daca hemoragia este mai severa si se poate depista vasul afectat, se va folosi electrocagularea bipolara sub control endoscopic.
Cauterizarea chimica cu nitrat de argint nu este totdeauna eficienta, mai ales cand sangerarea este activa ,si este recomandat sa se faca pe o singura parte a septului nazal pentru a se evita perforatiile septale.
Cand hemoragia este severa nu se poate amana momentul opririi ei si se procedeaza la tamponamentul cavitatilor nazale. Pentru tamponament se pot folosi materiale diverse, unele resorbabile (Surgice, Gelfoam) alese cand hemoragia este mai redusa sau materiale neresorbabile (Merocel, Liofoam) care sunt lasate pe loc 48-72 de ore.
Atunci cand sangerarea este foarte severa si provine din vase din partea posterioara a cavitatilor nazala, se folosesc tampoane introduse prin cavitatea bucala in regiunea din spatele nasului sau catetere cu balonase care se tin o perioada limitata pana la controlul sangerarii.
In cazuri exceptionale, de malformatii vasculare, hemoragii posttraumatice, epistaxisul necesita ligaturi vasculare complexe, facute sub anestezie generala si transfuzii de sange.
Pe toata perioada tamponamentului si inca 5-7 zile dupa detamponare, pacientul trebuie sa primeasca tratament antibiotic.
Alte strategii folosite pentru tratamentul epistaxisului sunt:
- Administrarea de vitamina C
- Agenti topici hemostatici
- Preparate gemoterapice
- Spalaturi nazale cu ser fiziologic
- Medicamente protective vasculare
- Evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (Nurofen, Diclofenac, etc)
Prognosticul epistaxisului depinde de cauza generatoare si este favorabil cand cauza este locala, cu exceptia tumorilor.
Cand epistaxisul este un simptom al unei boli ale intregului organism tratamentul consta atat in oprirea sangerarii cat si tratamentul bolii primare
